Domnul Constantin Zărnescu este un mare scriitor!

Este unul dintre acei scriitori care trăiesc zi de zi blestemul mizeriei culturii româneşti, aceea care de prea multe ori aşteaptă decesul fizic al scriitorului, pentru ca, după aceea, să-i poziţioneze corect opera!

Este, spun asta fără teamă, dar cu emoţie, principalul meu maestru în ale literaturii! El a fost cel care m-a încurajat sincer, atunci când eram plin de spaime şi de îndoieli. El m-a încurajat când eram dezorientat în ale scrisului, de multe ori el a fost cel care mi-a arătat calea ce trebuie urmată!

Alături de scriitori de legendă, ca şi marele dispărut Teohar Mihadaş, a fost – afirm fără exagerare şi fără ostentaţie – constructorul a două (poate chiar trei) generaţii de scriitori români!

Aceasta s-a întâmplat datorită faptului că, pe lângă munca de redacţie făcută la revista Tribuna, a condus şi coordonat marile cenacluri literare al Clujului: Cenaclul „Tribuna” şi „Napoca Universitară”, în anii ’80, iar mai apoi Cenaclul „Constantin Brâncuşi”. Dacă cineva ar contabiliza numele şi numărul scriitorilor formaţi în aceste cenacluri, ar putea constata că acolo au început a păşi, pe căile frumoase şi întortocheate ale scrisului în limba română, peste o sută de scriitori, iar dacă vorbim de numărul volumelor publicate de către aceştia, cred că numărul se îndreaptă către o mie!

Cândva mai demult, deşi nu chiar cu multă vreme în urmă, aflător în biblioteca personală a scriitorului, într-un demers oarecum interpretabil, am măsurat lungimea şirului de volume publicate de scriitor, cărţi de o densitate excepţională, iar acest şir era impresionant… Atunci depăşea un metru!!!

Constantin Zărnescu este un scriitor de mare forţă!

Constantin Zărnescu este unul dintre scriitorii care au fost cu adevărat cenzurat în perioada comunistă.

Îmi aduc aminte de ziua în care soţia sa, Lucia, fără ştirea soţului său, mi-a arătat crunta crâmpoţeală făcută de cenzorii comunişti în dactilograma marelui său roman “Ziua Zilelor”( pe atunci se numea „Aurora pământului”)! Era acolo o maltratare intelectuală fără egal, de nesuportat, de netolerat.

Romanele sale sunt excepţionale! Începând cu “Clodi Primus”, roman scris în studenţia sa, carte care a fost imediat premiată cu Premiul USR pentru debutul literar al unui scriitor, continuând cu romanul “Meda mireasa lumii” – unul dintre acele romane care rămân înfipte în memoria unei generaţii – apoi “Ieşirea la mare”, până la marele său roman “Ziua zilelor”, culminând cu “Ţara lui Urmuz”, roman şlefuit aşa cum se şlefuiesc pietrele unghiulare, de temelie, vreme de vreo 25 de ani, incursiunea în opera acestui scriitor este fascinantă şi copleşitoare.

Din tinereţea sa, scriitorul Constantin Zărnescu, a fost fascinat de cultura română.

Vlăstar al pământurilor Olteniei de Munte, format intelectual în miezul Transilvaniei, a crescut în sufletul său, în urma unei alchimii subtile, sublime şi superbe o împletire a moştenirii Basarabe, Brâncovene, a nobleţei nobiliare a Marelui Banat al Olteniei, acela încărcat de blazoane cioplite în piatră şi aşezate pe pereţii culelor, o construcţie culturală de excepţie.

A început ca unul dintre cei mai serioşi cercetători ai Marii Opere a gigantului Brâncuşi, a scris cărţi, articole, volume de eseuri dedicate acesteia, dar, de fapt, dedicate spiritului genial românesc! Şi a făcut aceasta atât de bine, încât lucrările sale, care se pot organiza într-o secţiune specială a operei sale, au ajuns a fi citate în toate lucrările care se referă la creaţia marele sculptor român, în toate albumele de artă dedicate lui Brâncuşi, indiferent dacă acestea văd lumina tiparului în Paris, Buenos Aires, New York sau Hong Kong!

“Aforismele şi textele lui Brâncuşi”, cartea lui Constantin Zărnescu, apărută prima dată în 1980, cu o prefaţă excepţională a lui Marin Sorescu, este una dintre cărţile cărora, eu scriitorul Dan Marius Drăgan, am renunţat să-i număr ediţiile! Nu există în ziua de astăzi, pe faţa pământului, albume de artă care prezintă opera lui Constantin Brâncuşi, care să nu aibă în bibliografie lucrările lui Constantin Zărnescu!!!

A mai scris o piesă de teatru excepţională, „Regina Iocasta”, în care, după 2000 de ani şi mai bine, a întors pe dos Mitul lui Oedip!!! Şi iar a avut ghinion! Piesa a apărut într-un almanah al revistei „Teatru” pentru anul 1989, apărut fizic la începutul anului 1990 şi tot tirajul, nedifuzat niciodată, a fost dat la topit din cauza pozei lui Ceauşescu de pe pagina 3. Ulterior piesa a fost jucată la Paris şi la Avignon, la Budapesta şi la Amsterdam, a fost tradusă – din câte ştiu eu – în 15 limbi străine, a avut parte de gloria ei, în vreme ce scriitorul circulă neştiut pe străzile Clujului!

Acum vreo douăzeci de ani, preocupat de mitul lui Dracula, singurul mit creat în secolul XX – mă rog, de la sfârşitul secolului al XIX-lea încoace – a scris o carte minunată despre Vlad Ţepeş în care a adunat toate poveştile şi legendele legate de acesta, de la „facerea lumii” încoace. Aşa am aflat şi eu că există informări despre Vlad Ţepeş care i s-au făcut reginei Elisabeta I a Angliei, după cum există poveşti şi legende despre domnul român în cronici spaniole! Aşa învaţă omul!

Preţuit de mari oameni de cultură, un exemplu viu este marele scriitor D.R. Popescu, astăzi academician, dar şi de foarte mulţi colegi scriitori, dacă te uiţi puţin în spate la opera lui, îţi dai seama că, scriitorul Constantin Zărnescu, este în acelaşi timp un mare domn, un senior de modă veche şi bună, un om cinstit şi corect cu cei din jurul său, dar mai ales cu ceea ce face şi ce scrie.

Şi mai are o mare calitate: a fost şi este un om, fundamental, sincer, corect şi un adevărat prieten, aidoma unui nobil cavaler din vechime! Atât de nobil încât eu îl suspectez că este într-o continuă căutare a Graalului!

Urmăriţi, vă rog, un interviu cu un mare scriitor şi un mare caracter!