Domnul Constantin Cubleșan este un om deosebit de complex. Având o construcție intelectuală de-a dreptul academică și dotat de la Mama Natură cu un talent excepțional scriitorul Constantin Cubleşan a lăsat urme adânci în cultura română, atât prin ceea ce a creat, cât şi prin ceea ce a crescut în jurul său.
Spun aceasta deoarece în timpul vieţii sale a făcut multe lucruri bune, pe care aşa cum face orice ardelean adevărat, le-a făcut cu mult calm, cu multă aplecare, temeinic şi complet! A fost o mulţime de ani redactorul şef adjunct al prestigioasei reviste STEAUA, într-o perioadă grea, cu cenzuri permanente, însă a ştiut întotdeauna să realizeze un echilibru între “cerinţe” şi calitatea textelor publicate! Imediat după Revoluţia din 1989, în condiţiile în care domnul Aurel Rău, redactorul şef al revistei, s-a retras, conducerea acesteia a rămas pe umerii săi. Dacă vă veţi duce în biblioteci şi veţi cerceta arhivele de acolo, veţi putea vedea ce lucru bun s-a făcut în perioada aceea! Pe urmă, domnul Constantin Cubleşan a fost o bună perioadă de timp directorul Teatrului Naţional din Cluj, apoi a fost preşedintele Asociaţiei Sriitorilor din Cluj, câte mandate i-a dat voie statutul organizaţiei. În tot acest timp a fost profesor universitar la Universitatea din Alba Iulia, activând în domeniul filologic, trecându-i prin “mână” generaţii de oameni de litere, unii dintre ei scriitori consacraţi, astăzi. Dar nu pentru toate acestea l-am ales pentru interviul de aici, ci pentru frumoasa sa operă literară, care se apropie către cifra de 100 (o sută) de titluri! Fiind un romancier excepţional, îmi aduc aminte de – poate – cea mai frumoasă apreciere critică venită din partea scriitorului şi academicianului D.R. Popescu, care o asemuia cu un fluviu care curge liniştit, dar cu o forţă care dătotul la o parte din calea sa în drumul către mare! A scris şi poezie. Are câteva volume de o frumuseţe rară! A scris şi lucrări ştiinţifice de istorie literară. Dacă nu mă înşel a scris şi piese de teatru… Intelectual rasat, plin de bonomie, mereu cu un zâmbet cald pe buze, generos în purtare cu semenii săi şi cu colegii întru creaţie, refuzând din start atitudini partizane gratuite, dar susţinând întotdeauna valoarea şi calitatea exprimării, în scris sau a celei orale, domnul Constantin Cubleşan este un adevărat senior al Literaturii Române! Urmăriţi, vă rog, acest dialog purtat în urmă cu 12 ani şi în felul acesta veţi reuşi să înţelegeţi de ce am procedat la invitarea dânsului în studioul de televiziune! În aceste momente grele avem nevoie de modele, iar scriitorul şi profesorul Constantin Cubleşan este un exemplu bun de urmat de oamenii tineri şi… mai puţin tineri!